descântător - definiție, sinonime, exemple

DEX › descântător

descântătorsubstantiv

des-cân-tă-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care practică descântece, vrăji sau incantații pentru a vindeca boli, a alunga spiritele rele sau a influența destinul cuiva.

„Bătrâna din sat era cunoscută ca un descântător priceput, chemat la tot felul de necazuri."

substantiv masculin

2Persoană care pretinde că are puteri supranaturale de a vindeca prin cuvinte sau ritualuri magice.

„Descântătorul a încercat să alunge durerea cu o vrajă, dar medicul a fost singurul care a reușit să o vindece."

Gramatică

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

descântători

Articulat

descântătorul

Forma feminină: descântătoare. Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'cuvinte descântătoare').

Sinonime

vrăjitorfarmazonmagician tămăduitor

Antonime

doctor medicvindecător (în sens științific)

Expresii și locuțiuni

descântător de șerpi — Persoană care pretinde că poate controla șerpii prin cântece sau vrăji.

Etimologie

Din verbul 'a descânta' (a rosti formule magice), format cu sufixul '-ător', care indică agentul acțiunii.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c' și cu 'ă' după 't': descântător. Nu confunda cu 'descântător' (greșit) sau 'descântator' (fără diacritice).

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „descântător"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit