preotsubstantiv
pre-ot
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care oficiază slujbe religioase într-o biserică creștină, având o funcție sfântă și fiind considerată un intermediar între credincioși și Dumnezeu.
„Preotul din satul nostru este foarte respectat de toți locuitorii."
substantiv masculin
2În sens figurat, persoană care se dedică cu devotament unei cauze sau unei științe.
„El este un preot al științei, dedicându-și viața cercetării."
Gramatică
Forma de plural este 'preoți', iar articulat hotărât singular este 'preotul'. Se folosește și forma feminină 'preoteasă' pentru soția preotului, dar nu pentru funcția de preot.
Sinonime
popăpărinteclericslujitor al altarului
Expresii și locuțiuni
a se face preot — a deveni preot, a urma o carieră religioasă
preot de mir — preot care oficiază în lume, nu călugăr
Etimologie
Din latină 'presbyter', care provine din greaca veche 'presbyteros' (bătrân, mai mare), prin intermediul slavonei 'protopop' sau direct din greacă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'eo' la început, nu 'preot' cu 'io' (greșit: 'priot'). Atenție la diacritice: 'preot' nu 'preot' fără accent.