sfântadjectiv
sfânt
Definiții
adjectiv
1Care este considerat sacru, dedicat divinității sau religiei; care este vrednic de venerație.
„Biserica este un loc sfânt pentru credincioși."
adjectiv
2Care este desăvârșit din punct de vedere moral, curat, neprihănit.
„Ea are o viață sfântă, plină de fapte bune."
substantiv masculin
3Persoană considerată sfântă de o religie, canonizată de Biserică.
„Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: sfânt (masc. sg.), sfântă (fem. sg.), sfinți (masc. pl.), sfinte (fem. pl.). Ca substantiv, are forme articulate: sfântul, sfinții.
Expresii și locuțiuni
Duhul Sfânt — A treia persoană a Sfintei Treimi în creștinism.
a nu avea nici un sfânt — a nu avea nicio șansă, a fi lipsit de sprijin.
a umbla cu sfinți — a fi ipocrit, a se preface evlavios.
Etimologie
Din slavonul svętŭ, confer bulgară svet, sârbă svet.
Se scrie corect: Se scrie cu â (sfânt), nu cu î (sfînt). Atenție la diacritice: â este corect.