Definiții
substantiv masculin
1Persoană care practică magia, care face trucuri de iluzionism sau prestidigitație pentru a distra publicul.
„Magicianul a scos un iepure din pălărie."
substantiv masculin
2Persoană care, în basme sau legende, are puteri supranaturale și poate face minuni.
„În poveste, magicianul a transformat dovleacul într-o caleașcă."
substantiv masculin
3Figurat: persoană extrem de talentată sau pricepută într-un domeniu, care pare să facă lucruri imposibile.
„Antrenorul este un magician al tacticii fotbalistice."
Etimologie
Din franceză magicien, italiană mago, latină magus, greacă mágos (înțelept, vrăjitor).