licăiverb
li-că-i
Definiții
verb intranzitiv
1A emite o lumină slabă, intermitentă, ca o scânteie sau ca o stea depărtată.
„În depărtare, licăreau luminile satului."
verb intranzitiv
2A apărea și a dispărea rapid, a străluci intermitent.
„O rază de soare licărea printre nori."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu licăi, tu licăi, el licăie (sau licăiește), noi licăim, voi licăiți, ei licăie (sau licăiesc). Participiu: licăit. Gerunziu: licăind.
Expresii și locuțiuni
a-i licări ochii — a-i străluci ochii de bucurie sau de emoție
Etimologie
Probabil formație onomatopeică sau derivat din slavă, legată de ideea de sclipire.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: licăi, nu licai. Atenție la diacritice: â, nu ă.