Definiții
verb tranzitiv
1A elibera pe cineva dintr-o situație dificilă, a salva de la un pericol sau de la o suferință.
„Pompierii au izbăvit copilul din casa în flăcări."
verb tranzitiv
2A scăpa pe cineva de o povară, de o grijă sau de o vină.
„Mărturisirea l-a izbăvit de remușcări."
verb reflexiv
3A scăpa singur dintr-o încurcătură sau dintr-un pericol.
„S-a izbăvit cu bine din încercare."