Definiții
verb tranzitiv
1a pune o povară sau o sarcină grea pe cineva sau pe ceva; a încărca peste măsură
„Nu-l împovăra cu atâtea teme, e doar un copil."
verb tranzitiv
2a copleși pe cineva cu griji, probleme sau obligații
„Gândurile negre îl împovărau în fiecare seară."
verb reflexiv
3a-și asuma o sarcină grea sau o responsabilitate
„S-a împovărat cu prea multe proiecte și acum nu mai face față."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu împovărez, tu împovărezi, el împovărează. Participiul: împovărat. Gerunziu: împovărând.