înrobiverb
în-ro-bi
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva rob, a supune cu forța, a lipsi de libertate
„Imperiul a înrobit popoarele cucerite."
verb tranzitiv
2a subjuga, a domina complet pe cineva sau ceva
„Frica îl înrobește pe om."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: înrobesc, înrobești, înrobește, înrobim, înrobiți, înrobesc; participiu: înrobit; gerunziu: înrobind
Expresii și locuțiuni
a înrobi cuiva voința — a controla complet deciziile și acțiunile cuiva
Etimologie
din în- + rob, probabil din slavă robu
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înrobi, nu îmrobi. Atenție la diacritice: â, nu î.