mântuiverb
mân-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a salva pe cineva dintr-o primejdie sau din suferință; a elibera de un rău
„Mântuitorul a venit să mântuiască lumea."
verb tranzitiv
2a elibera de păcate, a aduce mântuirea sufletească (în sens religios)
„Credincioșii cred că Dumnezeu îi mântuiește pe cei buni."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu mântuiesc, tu mântuiești, el mântuiește; participiul: mântuit; gerunziu: mântuind
Expresii și locuțiuni
a-și mântui sufletul — a se salva spiritual, a ajunge în rai
Etimologie
din slavonă mântui, mântuiesc
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: mântui, nu mîntui. Atenție la diacritice: mântui, nu mantui.