condamnaverb
con-dam-na
Definiții
verb tranzitiv
1A aplica cuiva o pedeapsă printr-o hotărâre judecătorească; a osândi.
„Judecătorul l-a condamnat la doi ani de închisoare."
verb tranzitiv
2A dezaproba cu tărie o faptă sau o atitudine; a blama.
„Toți colegii au condamnat gestul lui nepoliticos."
verb tranzitiv
3A constata că o persoană este bolnavă fără leac, a-i da un verdict fatal.
„Medicii l-au condamnat, dar el a continuat să lupte."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfectul compus: am condamnat, ai condamnat etc. Participiul: condamnat. Gerunziu: condamnând.
Expresii și locuțiuni
a condamna la moarte — a pronunța pedeapsa capitală
a condamna pe cineva la tăcere — a interzice cuiva să vorbească sau să se exprime
Etimologie
Din latină condemnare, prin intermediul franceză condamner.
Se scrie corect: Se scrie cu 'mn' în interior: condamna, nu 'condamna' cu 'm' simplu. Atenție la forma de participiu: condamnat, nu condamnat.