dezonoraverb
de-zo-no-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a aduce rușine sau dispreț asupra cuiva; a face să-și piardă onoarea sau reputația.
„Trădarea l-a dezonorat în fața întregii comunități."
verb reflexiv
2a-și pierde onoarea, a se face de rușine.
„S-a dezonorat prin minciunile sale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: dezonorat. Gerunziu: dezonorând.
Expresii și locuțiuni
a-și dezonora numele — a-și păta reputația, a aduce rușine familiei sau sieși.
Etimologie
Din franceză déshonorer, latină dehonorare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' și un singur 'n': dezonora, nu 'dezonnora'.