întemeiaverb
în-te-me-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A pune bazele, a crea, a înființa ceva (o instituție, o organizație, o familie etc.).
„El a întemeiat o școală în satul său."
verb tranzitiv
2A întări, a susține cu argumente sau dovezi; a fundamenta.
„Teoria sa se întemeiază pe cercetări solide."
verb reflexiv
3A se baza, a se sprijini pe ceva.
„Decizia se întemeiază pe fapte reale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -eia. Forme: eu întemeiez, tu întemeiezi, el întemeiază, noi întemeiem, voi întemeiați, ei întemeiază. Participiul: întemeiat. Gerunziu: întemeind.
Expresii și locuțiuni
a-și întemeia o familie — a se căsători și a avea copii
a întemeia un cămin — a crea un cămin, o casă pentru familie
Etimologie
Din slavă (veche) *otъměti sau din latină *intimidiare, prin intermediul slavonei; înrudit cu 'temei'.
Se scrie corect: Se scrie întemeia, cu 'î' la început și cu 'eia' la final, nu 'intemeia' sau 'întemeea'.