desființaverb
des-fi-in-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A pune capăt existenței unei instituții, organizații sau funcții; a desființa, a aboli.
„Guvernul a decis să desființeze agenția coruptă."
verb tranzitiv
2A distruge complet, a face să nu mai existe; a anihila.
„Bombele au desființat întregul cartier."
verb reflexiv
3A înceta să mai existe, a se dizolva.
„Asociația s-a desființat din lipsă de membri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular indicativ prezent: desființează. Participiul: desființat. Conjugare completă: eu desființez, tu desființezi, el/ea desființează, noi desființăm, voi desființați, ei/ele desființează.
Expresii și locuțiuni
a desființa o lege — a abroga, a anula o lege
a se desființa de râs — a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
Etimologie
Din slavona desfinita (a desființa), prin intermediul grecescului sau al latinei, cu prefixul des- și verbul a ființa.
Se scrie corect: Se scrie cu 'des-' și 'ființa', nu 'desființa' cu un singur 'i' sau 'desființa' cu 'â' greșit. Atenție la diacritice: â, nu î.