înființaverb
în-fi-in-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A crea, a întemeia sau a organiza ceva (o instituție, o organizație, o școală etc.) pentru prima dată.
„Primăria a înființat o nouă bibliotecă în cartier."
verb reflexiv
2A se stabili, a se instala undeva, a lua ființă.
„S-a înființat o firmă nouă în oraș."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a citi). Conjugare: eu înființez, tu înființezi, el înființează, noi înființăm, voi înființați, ei înființează. Participiu: înființat. Gerunziu: înființând.
Expresii și locuțiuni
a înființa o școală — a fonda, a crea o instituție de învățământ
Etimologie
Din slavă veche *vъčiniti* (a face, a întemeia), cu influența prefixului 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ț' în interior: înființa (nu 'infința' sau 'înființa' cu 'ț' greșit). Atenție la dublul 'i' din mijloc.