sprijiniverb
spri-ji-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A susține sau a ajuta pe cineva, oferindu-i sprijin moral, material sau fizic.
„Prietenii mei m-au sprijinit în momentele grele."
verb tranzitiv
2A pune ceva pe un suport pentru a-l menține în poziție verticală sau pentru a-i da stabilitate.
„Am sprijinit scara de perete ca să nu cadă."
verb reflexiv
3A se rezema de ceva sau de cineva pentru a nu cădea.
„Bătrânul se sprijină de baston când merge."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivă lungă: sprijinire. Participiul: sprijinit. Conjugare: eu sprijin, tu sprijini, el sprijină, noi sprijinim, voi sprijiniți, ei sprijină. Imperfect: sprijineam. Perfect simplu: sprijinii. Mai mult ca perfect: sprijinisem.
Expresii și locuțiuni
a-și sprijini capul în mâini — a-și rezema capul cu mâinile, adesea într-o stare de oboseală sau gândire
Etimologie
Din slavă (veche) *sporiti sau din latină *expedire, influențat de slavă; legat de 'a spori'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'j', nu 'sprijini' cu 'â' – forma corectă este 'sprijini', nu 'sprijâni'.