Definiții
verb tranzitiv
1A face să nu mai existe, a nimici complet, a aduce la ruină.
„Cutremurul a distrus multe case din oraș."
verb tranzitiv
2A strica, a deteriora grav un obiect sau o construcție.
„Copiii au distrus jucăria nouă în câteva zile."
verb reflexiv
3A se autodistruge, a-și provoca propria pieire.
„Se distruge cu propriile mâini din cauza furiei."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, formează perfectul simplu: distrusei, distruseși, distruse; participiul: distrus.