fundasubstantiv
fun-da
Definiții
substantiv feminin
1panglică înnodată decorativ, folosită pentru a lega sau a împodobi ceva (de exemplu, păr, cadouri).
„Maria și-a pus o fundă roșie în păr pentru petrecere."
substantiv feminin
2partea de jos a unui obiect sau a unei încăperi; bază, temelie.
„Funda casei trebuie să fie solidă pentru a rezista cutremurelor."
substantiv feminin
3nod decorativ făcut dintr-o panglică sau sfoară, folosit la împachetarea cadourilor.
„Am legat cadoul cu o fundă frumoasă de satin."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'fundele'. Se folosește și cu sensul de 'parte de jos' (ex: funda paharului).
Expresii și locuțiuni
a face fundă — a lega o panglică într-un nod decorativ; a înnoda.
a sta cu funda la gât — a fi îmbrăcat elegant, de sărbătoare.
Etimologie
Din latină 'fundus' (fund, bază), cu sensul de 'parte de jos', extins ulterior la 'panglică înnodată'.
Se scrie corect: Se scrie 'funda', nu 'fundă' (cu ă), deoarece este un substantiv feminin cu articol hotărât. Atenție la plural: 'funde', nu 'funduri' (care este pluralul lui 'fund' – partea de jos).