înjunghiaverb
în-jun-ghia
Definiții
verb tranzitiv
1A lovi pe cineva cu un cuțit sau cu alt obiect ascuțit, provocând o rană gravă sau moartea.
„Atacatorul a înjunghiat victima în plină stradă."
verb tranzitiv (figurat)
2A provoca o suferință morală puternică, a răni sufletește.
„Cuvintele lui aspre l-au înjunghiat pe prietenul său."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a înjunghia. La persoana a III-a singular, indicativ prezent: înjunghie. Participiul: înjunghiat.
Expresii și locuțiuni
a înjunghia pe la spate — a trăda pe cineva, a acționa pe ascuns împotriva cuiva
Etimologie
Din latină *in- + *iugulare (a tăia gâtul), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'gh' înainte de 'i': înjunghia. Nu confunda cu 'înjunghia' (forma corectă) și 'înjunghia' (greșit).