ocrotiverb
o-cro-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a proteja pe cineva sau ceva de pericole, greutăți sau suferințe; a apăra, a ocroti.
„Părinții își ocrotesc copiii de orice primejdie."
verb tranzitiv
2a avea grijă de cineva sau de ceva, a îngriji cu dragoste și atenție.
„Bunica ocrotește florile din grădină ca pe niște comori."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme la prezent: eu ocrotesc, tu ocrotești, el/ea ocrotește. La perfect compus: am ocrotit. Participiu: ocrotit.
Expresii și locuțiuni
a ocroti cu dragoste — a proteja cu multă afecțiune și grijă
Etimologie
Din slavă (veche) okrotiti, sau din latină populară *ocrotire, legat de 'crot' (protecție).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'ocroti' cu 'a' (greșit: acroti). Atenție la diacritice: ocroti, nu ocroti fără diacritice.