străpungeverb
stră-pun-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A trece prin ceva cu un obiect ascuțit, făcând o gaură; a perfora.
„Acul a străpuns balonul și acesta a pocnit."
verb tranzitiv
2A pătrunde cu forța printr-o suprafață sau printr-un obstacol.
„Razele soarelui au străpuns norii groși."
verb tranzitiv figurat
3A produce o senzație puternică și dureroasă, a răni sufletește.
„Vorbele lui aspre i-au străpuns inima."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, la infinitiv lung: străpungere. Participiu: străpuns. Conjugare: eu străpung, tu străpungi, el/ea străpunge, noi străpungem, voi străpungeți, ei/ele străpung.
Expresii și locuțiuni
a străpunge tăcerea — a întrerupe brusc liniștea, de obicei printr-un sunet puternic
Etimologie
Din latină *extrapungere, format din extra- + pungere (a înțepa).
Se scrie corect: Se scrie cu â după stră- (nu cu î): străpunge, nu strîpunge. Atenție la forma de persoana a III-a: el străpunge, nu străpungă.