răniverb
ră-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A produce o leziune sau o durere fizică cuiva; a vătăma.
„L-a rănit la picior în timpul jocului."
verb tranzitiv
2A cauza o suferință morală, a jigni sau a ofensa pe cineva.
„Cuvintele ei l-au rănit adânc."
verb reflexiv
3A-și produce singur o leziune sau a se vătăma.
„S-a rănit când a căzut de pe bicicletă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a răni). Participiul: rănit. Gerunziu: rănind. Imperativ: rănește (tu), răniți (voi).
Expresii și locuțiuni
a-și răni orgoliul — a-și leza mândria sau amorul propriu
rănit în mândrie — supărat sau jignit în demnitate
Etimologie
Din latină *vulnerare* sau din slavă *raniti*, confer bulgară și sârbă 'raniti'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (râ-ni), nu cu î. Atenție la forma de plural a substantivului 'rană' (răni), care se scrie identic cu verbul.