îngălaverb
în-gă-la
Definiții
verb tranzitiv
1a murdări, a păta ceva sau pe cineva
„Nu îngăla hainele noi cu noroi!"
verb reflexiv
2a se murdări, a se păta
„S-a îngălat cu cerneală pe mâini."
verb tranzitiv (figurat)
3a dezonora, a păta reputația sau demnitatea cuiva
„O minciună i-a îngălat numele bun."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îngăl, tu îngăli, el îngală, noi îngălăm, voi îngălați, ei îngală. Participiul: îngălat. Gerunziu: îngălând.
Expresii și locuțiuni
a-și îngăla obrazul — a-și păta reputația, a se face de rușine
Etimologie
Din latină *ingulare, derivat din gula (gât), cu sensul inițial de a murdări prin mâncare; influențat de cuvântul 'gal' (murdărie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n' (îngăla), nu 'ingala' sau 'îngala' fără 'â'.