înfrica - definiție, sinonime, exemple

DEX › înfrica

înfricaverb

în-fri-ca

Definiții

verb tranzitiv

1a inspira frică, a speria, a intimida

„Priveliștea întunecată îl înfrică pe copil."

verb reflexiv

2a se speria, a se teme

„Se înfrică de întuneric."

Conjugare: a înfrica (verbul de conjugarea I). Participiul: înfricat. Gerunziul: înfricând. Imperativ: înfrică (tu), înfricați (voi).

a-i fi frică — a se teme

a înfrica pe cineva — a provoca teamă cuiva

Din latină *infricare, prin intermediul slavonului sau direct din română veche, legat de 'frică'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'c' înainte de 'a', nu 'înfrica' cu 'i' după 'c' (greșit: 'înfricia').

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.