îmbărbătaverb
îm-băr-bă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a da curaj, a încuraja pe cineva; a întări moralul cuiva.
„Profesorul a încercat să-l îmbărbăteze pe elevul emoționat înainte de examen."
verb reflexiv
2a-și face curaj, a se încuraja pe sine.
„S-a îmbărbătat și a intrat în sala de operație."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: îmbărbătez, îmbărbătezi, îmbărbătează. Participiul: îmbărbătat.
Expresii și locuțiuni
a îmbărbăta pe cineva — a-i da curaj, a-l face să se simtă mai puternic
Etimologie
Din latină *imbarbatare, de la barba (bărbie), cu sensul de 'a întări'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: îmbărbăta. Nu confunda cu 'îmbărbăta' (cu 'â' după 'b' este greșit).