intimidaverb
in-ti-mi-da
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se teamă, a speria sau a descuraja prin amenințări sau prin atitudine.
„Bully-ul a încercat să-l intimideze pe colegul mai mic."
verb tranzitiv
2A impresiona sau a descuraja pe cineva printr-o superioritate reală sau aparentă.
„Prezența profesorului sever îi intimida pe elevi."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular, perfect simplu: intimidă. Participiul: intimidat. Gerunziu: intimidând.
Expresii și locuțiuni
a intimida pe cineva — a face pe cineva să se teamă sau să se simtă inferior
Etimologie
Din franceză intimider, latină intimidare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't', nu 'intemida'. Atenție la diacritice: intimida (verb la infinitiv), intimida (persoana a III-a singular, perfect simplu).