speriaverb
spe-ri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca cuiva o stare de teamă sau de spaimă; a înfricoșa.
„Tunetul puternic a speriat copilul."
verb reflexiv
2A-i fi teamă, a se înspăimânta de ceva.
„S-a speriat când a văzut câinele mare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme neregulate la perfectul simplu: speriai, sperie, speriară. Participiul: speriat. Gerunziul: speriind.
Expresii și locuțiuni
a se speria de umbra lui — a fi exagerat de fricos, a se teme de lucruri neînsemnate
a speria păsările — a fi foarte slab sau neînsemnat (ironic)
Etimologie
Din slavă (veche) *sъpěrъ sau din latină *ex-pavēre, influențat de slavonă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' la final, nu 'ia' (greșeală frecventă: 'speria' corect, nu 'sperie' la infinitiv). Atenție la diacritice: 'speria' cu 'i' și 'a'.