îmbunaverb
îm-bu-na
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să devină mai blând, mai calm; a potoli mânia sau supărarea cuiva
„Încercă să-l îmbune pe tatăl său cu vorbe dulci."
verb reflexiv
2a deveni mai blând, a se calma, a-și potoli mânia
„După ce a înțeles situația, s-a îmbunat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: îmbun, îmbuni, îmbună, îmbunăm, îmbunați, îmbună (indicativ prezent); îmbunam (imperfect); îmbunai (perfect simplu); voi îmbuna (viitor). Participiul: îmbunat. Gerunziu: îmbunând.
Expresii și locuțiuni
a îmbuna pe cineva — a calma pe cineva, a-l face să renunțe la supărare
Etimologie
Din latină *imbonare, de la bonus (bun), cu prefixul in-.
Se scrie corect: Se scrie cu î la început (îmbuna), nu cu i. Atenție la forma de persoana a III-a singular: îmbună (cu ă), nu îmbună cu â.