înfuriaverb
în-fu-ri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să devină foarte furios; a mânia, a enerva puternic.
„Comportamentul lui nepoliticos l-a înfuriat pe profesor."
verb reflexiv
2A deveni foarte furios; a se mânia, a se enerva la maximum.
„S-a înfuriat când a văzut că i s-a stricat telefonul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu înfurii, tu înfurii, el/ea înfurie, noi înfuriem, voi înfuriați, ei/ele înfurie. La perfect compus: am înfuriat. Participiul: înfuriat.
Expresii și locuțiuni
a înfuria pe cineva — a face pe cineva să se enerveze foarte tare
Etimologie
Din latină *infuriare, derivat din furia (mânie, furie).
Se scrie corect: Se scrie cu „î” la început și cu „i” după „r”: în-fu-ri-a. Nu confunda cu „înfurie” (forma de persoana a III-a) și nu scrie „înfuria” cu „â” după „r”.