mâniaverb
mâ-ni-a
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se enerveze sau să devină furios; a provoca mânie.
„Nu-l mânia cu glumele tale, că se supără repede."
verb reflexiv
2A deveni furios, a se enerva, a se supăra puternic.
„S-a mâniat când a aflat că a pierdut meciul."
Gramatică
Plural
mânie (verb la infinitiv)
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular, indicativ prezent: mânie. Participiul: mâniat. Gerunziu: mâniind.
Expresii și locuțiuni
a-și mânia zilele — a-și face viața amară, a se necăji
Etimologie
Din slavă mâniti sau din latină *manire, influențat de mânie.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: mânia, nu mînia. Atenție la diacritice: mânia (verb) vs mânia (substantiv, forma articulată de la mânie).