înduplecaverb
în-du-ple-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A convinge pe cineva să facă ceva, prin rugăminți sau argumente; a face să cedeze.
„L-a înduplecat pe tatăl său să-l lase la film."
verb reflexiv
2A se lăsa convins, a ceda în fața rugăminților sau a argumentelor.
„S-a înduplecat în cele din urmă și a acceptat propunerea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înduplec, tu îndupleci, el înduplecă; perfect simplu: eu înduplecai; participiu: înduplecat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a se îndupleca la rugăminți — a accepta să facă ceva după ce a fost rugat insistent
Etimologie
Din latină *induplicare, prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu sensul de 'a îndoi'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'd': îndupleca. Nu confunda cu 'înduplecat' (participiu).