întărâta - definiție, sinonime, exemple

DEX › întărâta

întărâtaverb

în-tă-râ-ta

Definiții

verb tranzitiv

1a ațâța, a provoca sau a stârni o reacție puternică (furie, interes, poftă etc.) la cineva sau ceva

„Câinele a fost întărâtat de zgomotul străzii."

verb reflexiv

2a se enerva, a se irita sau a se agita din cauza unei provocări

„Se întărâtă repede când îl contrazici."

Număr

singular

Plural

întărâți

Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La persoana a III-a singular: întărâtă. Participiul: întărâtat. Gerunziu: întărâtând.

a-și întărâta pofta — a-și stimula apetitul sau dorința

Din latină *interritare, prin intermediul formei populare întărâta, înrudit cu ațâța.

Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: întărâta, nu întărîta. Atenție la diacritice: â și ă.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.