îmboldoriverb
îm-bol-do-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a îndemna, a împinge pe cineva să facă ceva; a stimula, a îmbărbăta
„Profesorul îi îmboldorește pe elevi să învețe mai mult."
verb tranzitiv
2a împunge sau a îmbrânci ușor pentru a atrage atenția sau a determina o acțiune
„L-a îmboldorit cu cotul ca să tacă."
Gramatică
Conjugare: a îmboldori (verbele de conjugarea a IV-a). Forme: eu îmboldoresc, tu îmboldorești, el îmboldorește, noi îmboldorim, voi îmboldoriți, ei îmboldoresc. Participiu: îmboldorit. Gerunziu: îmboldorind.
Expresii și locuțiuni
a îmboldori pe cineva la fapte — a încuraja pe cineva să acționeze
Etimologie
Din slavă (a se compara cu bulgară 'podorva' sau cuvântul 'bold' – țepușă), prin intermediul lui 'bold' (ac de împuns) și sufixul verbal '-ori'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'o' după 'b' – îmboldori, nu 'îmbolodori' sau 'îmboldări'.