descurajaverb
des-cu-ra-ja
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă curajul, încrederea sau speranța; a intimida, a demoraliza.
„Eșecul la examen l-a descurajat să mai încerce."
verb reflexiv
2A-și pierde curajul, încrederea sau speranța; a se demoraliza.
„Nu te descuraja dacă nu reușești din prima!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu descurajez, tu descurajezi, el/ea descurajează. La perfect compus: am descurajat. Participiul: descurajat. Imperativ: descurajează (tu), descurajați (voi).
Expresii și locuțiuni
a se descuraja — a-și pierde speranța sau încrederea în sine
Etimologie
Din franceză décourager, prin intermediul lui descuraja (după modelul verbelor de origine franceză).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' după 'des-', nu 'descuraja' cu 'ș' sau 'j' greșit. Atenție la forma de persoana a III-a: 'descurajează' (nu 'descurajază').