Definiții
verb tranzitiv
1A împiedica pe cineva să facă ceva, a-l opri sau a-i sta în cale.
„Ploaia l-a împiedicat să ajungă la timp."
verb reflexiv
2A se împiedica de ceva, a-și pierde echilibrul din cauza unui obstacol.
„S-a împiedicat de o piatră și a căzut."
verb tranzitiv
3A face să nu se întâmple ceva, a preveni sau a bloca.
„Medicamentul împiedică răspândirea infecției."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ica. La persoana a 3-a singular, prezent: împiedică. Participiul: împiedicat. Gerunziu: împiedicând.