împingeverb
îm-pin-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A exercita o forță asupra unui obiect sau a unei persoane pentru a-l mișca din loc, departe de sine.
„Împinge ușa ca să intre în cameră."
verb tranzitiv
2A îndemna sau a determina pe cineva să facă ceva, a stimula.
„Succesul îl împinge să muncească mai mult."
verb tranzitiv
3A extinde sau a dezvolta ceva într-o anumită direcție, a avansa.
„Își împinge afacerea pe piețe noi."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (împing, împingi, împinge). Participiul: împins. Gerunziu: împingând.
Expresii și locuțiuni
a împinge cu cotul — a îndepărta pe cineva cu brutalitate, a forța
a împinge lucrurile prea departe — a exagera, a depăși limitele
Etimologie
Din latină *impingere, prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu î la început, nu cu â. Atenție la diacritice: împinge, nu impinge.