îmbrânci - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbrânci

îmbrânciverb

îm-brân-ci

Definiții

verb tranzitiv

1A împinge pe cineva cu putere, brusc, de obicei cu mâna sau cu corpul, pentru a-l face să se clatine sau să cadă.

„L-a îmbrâncit pe coleg în glumă, dar acesta s-a lovit de bancă."

verb reflexiv

2A se împinge unul pe altul, într-o înghesuială sau într-o ceartă.

„Oamenii se îmbrânceau la intrarea în stadion."

Verb de conjugarea a IV-a. La perfect simplu: îmbrâncii, îmbrânciși, îmbrânci. Participiul: îmbrâncit. Gerunziu: îmbrâncind.

a îmbrânci cu cotul — a împinge pe cineva folosind cotul, de obicei pentru a-ți face loc

Din slavă (brânci, a împinge) sau din bulgară, cu prefixul îm-.

Se scrie corect: Se scrie cu â după br, nu cu î: îmbrânci, nu îmbrînci. Atenție la diacritice: î și â.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.