hărcăti - definiție, sinonime, exemple

DEX › hărcăti

hărcătiverb

hăr-că-ti

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete ascuțite și sacadate, asemănătoare unui râs silit sau unui zgomot de fier vechi; a scrâșni sau a produce un zgomot uscat.

„Bătrânul motocicletă hărcăia pe drumul pietruit."

verb intranzitiv

2A râde înfundat sau cu zgomot, într-un mod neplăcut sau forțat.

„La gluma proastă, el doar hărcăi, fără să pară amuzat."

Număr

singular

Plural

hărcătesc

Verb de conjugarea a IV-a, cu forme regulate: eu hărcăiesc, tu hărcăiești, el hărcăiește. Participiul: hărcăit.

Probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul aspru sau scrâșnetul.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h' și cu 'â' în interior: hărcăti. Nu confunda cu 'hârcâi'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.