scârțâiverb
scâr-țâi
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet ascuțit și neplăcut, ca o frecare sau o zgâriere (de obicei despre obiecte metalice, lemn, roți etc.).
„Ușa veche scârțâie când o deschid."
verb intranzitiv
2A vorbi sau a cânta cu un glas strident, neplăcut, asemănător unui scârțâit.
„Copilul scârțâia în loc să cânte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu scârțâi, tu scârțâi, el scârțâie, noi scârțâim, voi scârțâiți, ei scârțâie. Participiu: scârțâit. Gerunziu: scârțâind.
Expresii și locuțiuni
a-i scârțâi cuiva în dinți — a fi foarte supărat sau furios pe cineva
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul descris.
Se scrie corect: Se scrie cu â după scâr- și cu â la final: scârțâi. Atenție la diacritice: scârțâi, nu scârțai sau scârțîi.