hârâiverb
hâ-râ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un zgomot aspru, sacadat, ca un scrâșnet sau un huruit (despre obiecte, mașini, animale).
„Motorul bătrân hârâie când pornește."
verb intranzitiv
2A vorbi cu o voce răgușită sau a scoate sunete guturale, neclare.
„Bătrânul hârâie când tușește."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu hârâi, tu hârâi, el hârâie, noi hârâim, voi hârâiți, ei hârâie. Participiu: hârâit. Gerunziu: hârâind.
Expresii și locuțiuni
a-i hârâi mașina — a scoate zgomote neplăcute, a funcționa prost
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând zgomotul aspru.
Se scrie corect: Se scrie cu â după h, nu cu î: hârâi, nu hîrîi.