îndrumaverb
în-dru-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a călăuzi, a îndrepta pe cineva spre un scop, a sfătui și a orienta
„Profesorul își îndrumă elevii să aleagă o carieră potrivită."
verb tranzitiv
2a dirija, a conduce o activitate sau un proces
„Ea îndrumă proiectul de voluntariat al școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îndrum, tu îndrumi, el îndrumă, noi îndrumăm, voi îndrumați, ei îndrumă. Participiu: îndrumat. Gerunziu: îndrumând.
Expresii și locuțiuni
a îndruma pașii cuiva — a ghida pe cineva în viață sau într-o situație dificilă
Etimologie
Din latină *indromare, format din in- + drum (cale), cu sensul de 'a pune pe drum'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început, nu 'in' – forma corectă este 'îndruma', nu 'indruma'.