rătăci - definiție, sinonime, exemple

DEX › rătăci

rătăciverb

ră-tă-ci

Definiții

verb tranzitiv

1a face să piardă drumul sau direcția corectă; a duce în loc greșit

„Ghidul ne-a rătăcit prin pădure."

verb intranzitiv

2a umbla fără o țintă precisă, a hoinări; a se pierde de drum

„Am rătăcit mult timp prin oraș înainte să găsim adresa."

verb reflexiv

3a se pierde, a nu mai găsi drumul; a se abate de la calea cea dreaptă

„S-a rătăcit în mulțime și a rămas singur."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: rătăcit. Gerunziu: rătăcind. Imperfect: rătăceam. Perfect simplu: rătăcii.

a rătăci mințile — a-și pierde rațiunea, a înnebuni

Din latină *rataciare, derivat din ratis (plută, plutire), cu sensul de a merge în derivă.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu 'ă' după 't': rătăci. Nu confunda cu 'rătăci' (cu 'â') – forma corectă este cu 'ă'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.