cuvântaverb
cu-vân-ta
Definiții
verb intranzitiv
1a vorbi, a spune cuvinte, a rosti un discurs sau a se exprima în cuvinte
„A cuvântat frumos la adunarea de ieri."
verb intranzitiv (învățat)
2a avea cuvinte de laudă sau de mustrare, a se adresa cuiva printr-un discurs
„Împăratul a cuvântat oștenilor înainte de luptă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu cuvântez, tu cuvântezi, el cuvântează. Participiul: cuvântat. Gerunziul: cuvântând. Se folosește mai ales în registrul elevat sau literar.
Expresii și locuțiuni
a cuvânta de la înălțime — a vorbi cu autoritate sau de pe o poziție superioară
Etimologie
Din latină *conventare* sau din cuvânt + sufixul -a, cu sensul de 'a vorbi'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'cu', nu 'cuvînta' (cu 'î' din vechea ortografie). Atenție la diacritice: cuvânta, nu cuvanta.