mârâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › mârâi

mârâiverb

mâ-râ-i

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete guturale, prelungi și amenințătoare, ca un câine sau alt animal, de obicei când este furios sau speriat.

„Câinele a început să mârâie la străin."

verb intranzitiv

2A vorbi sau a murmura într-un mod nemulțumit, cu ton scăzut și supărat.

„Bunicul mârâia mereu că nu-l ascultă nimeni."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mârâi, tu mârâi, el mârâie; perfect compus: am mârâit; gerunziu: mârâind.

a mârâi la cineva — a se manifesta agresiv sau a certa pe cineva cu ton aspru

Probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul gutural al animalelor.

Se scrie corect: Se scrie cu â după m: mârâi, nu mărâi sau mîrîi.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.