spuneverb
spu-ne
Definiții
verb tranzitiv
1A comunica cuiva ceva prin cuvinte; a rosti, a zice.
„Îmi spune o poveste în fiecare seară."
verb tranzitiv
2A exprima o părere, o informație sau un ordin.
„Profesorul ne-a spus să învățăm pentru test."
verb reflexiv
3A-și da seama, a-și imagina sau a considera.
„Își spune că va reuși la examen."
Gramatică
Plural
spunem (noi), spuneți (voi), spun (ei/ele)
Verb de conjugarea a III-a, neregulat. Indicativ prezent: eu spun, tu spui, el/ea spune, noi spunem, voi spuneți, ei/ele spun. Perfect compus: am spus. Mai mult ca perfect: spusesem. Imperfect: spuneam. Conjunctiv prezent: să spun, să spui, să spună. Participiu: spus.
Expresii și locuțiuni
a spune verde-n față — a vorbi sincer, direct, fără ocolișuri
a spune povești — a inventa lucruri neadevărate, a minți
a spune una și a face alta — a fi nesincer, a nu-și respecta cuvântul
Etimologie
Din latină exponere, prin intermediul formei populare *sponere, cu influențe din italiană.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p': spune, nu 'spune' cu 'ă'. Atenție la conjugare: 'eu spun', nu 'eu spui'.