vorbiverb
vor-bi
Definiții
verb intranzitiv
1A rosti cuvinte, a folosi limbajul pentru a comunica cu cineva.
„Copilul a început să vorbească la vârsta de un an."
verb tranzitiv
2A spune ceva, a exprima prin cuvinte.
„El a vorbit adevărul în fața tuturor."
verb intranzitiv
3A discuta cu cineva, a sta de vorbă.
„Am vorbit cu profesorul despre nota mea."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a vorbi). Participiul: vorbit. Gerunziu: vorbind. Conjugare neregulată la prezent: eu vorbesc, tu vorbești, el/ea vorbește.
Expresii și locuțiuni
a vorbi în dodii — a vorbi fără sens, aiurea
a vorbi pe cineva de bine — a lăuda pe cineva
a vorbi în gușă — a vorbi neclar, cu voce scăzută
Etimologie
Din latină vulgară *volubilare, derivat din latină volubilis (care curge, fluent).
Se scrie corect: Se scrie 'vorbi', nu 'vorbii' (forma de persoana a II-a singular este 'tu vorbești'). Atenție la diacritice: 'vorbi' cu i scurt, nu 'vorbî'.