compătimiverb
com-pă-ti-mi
Definiții
verb tranzitiv
1A simți compătimire, a avea milă sau înțelegere față de suferința cuiva; a deplânge.
„Îl compătimeam pe colegul meu care își pierduse bunica."
verb tranzitiv
2A împărtăși durerea sau necazul cuiva, a fi alături de cineva în suferință.
„Prietenii adevărați te compătimesc în momentele grele."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a muri). Forme: eu compătimesc, tu compătimești, el/ea compătimește, noi compătimim, voi compătimiți, ei/ele compătimesc. Participiul: compătimit. Gerunziul: compătimind.
Expresii și locuțiuni
a compătimi pe cineva — a simți milă sau regret pentru cineva
Etimologie
Din latină compati, compati, compătimire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p': compătimi, nu 'compatimi' (deși forma 'compatimi' este acceptată în unele contexte, forma corectă recomandată este cu 'ă').