înduraverb
în-du-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a suporta, a răbda ceva greu sau neplăcut
„Nu mai pot îndura frigul de afară."
verb reflexiv
2a se milostivi, a avea compasiune de cineva
„S-a îndurat de săraci și le-a dat de mâncare."
verb reflexiv
3a se hotărî să facă ceva, a se învoi
„S-a îndurat să ne ajute cu temele."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a îndura). Participiul: îndurat. Gerunziu: îndurând. Imperativ: îndură, îndurați. Reflexiv cu acuzativ: mă îndur, te înduri, se îndură.
Expresii și locuțiuni
a nu se îndura să... — a nu avea inima să facă ceva, a nu se hotărî să...
Dumnezeu să te îndure! — formulă de compasiune sau de urare, însemnând 'să ai parte de milă'.
Etimologie
Din latină *indurare, de la durus (tare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început, nu 'indura'. Atenție la diacritice: îndura, nu indura.