deplângeverb
de-plân-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A regreta profund, a fi întristat de ceva; a plânge după cineva sau ceva.
„Ea deplânge plecarea prietenului său în străinătate."
verb tranzitiv
2A critica sau a condamna cu regret o situație, o faptă.
„Toți deplâng nepăsarea autorităților față de problemele tinerilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Forme: eu deplâng, tu deplângi, el deplânge, noi deplângem, voi deplângeți, ei deplâng. Participiu: deplâns. Gerunziu: deplângând.
Expresii și locuțiuni
a deplânge soarta cuiva — a fi îndurerat de situația dificilă a unei persoane
Etimologie
Din latină deplangere, prin franceză déplorer.
Se scrie corect: Se scrie cu â după pl, nu cu î: deplânge, nu deplînge.