disprețuiverb
dis-pre-țui
Definiții
verb tranzitiv
1A privi sau a trata pe cineva cu dispreț, a considera pe cineva sau ceva ca fiind inferior, nedemn de respect.
„El își disprețuia colegii pentru că nu erau ambițioși."
verb tranzitiv
2A nu acorda importanță, a ignora sau a respinge cu superioritate ceva.
„Ea disprețuia orice formă de minciună."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, formează perfectul simplu: disprețuii, disprețuiră; participiul: disprețuit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am disprețuit.
Expresii și locuțiuni
a disprețui pe cineva — a trata pe cineva cu dispreț, a-l considera fără valoare
Etimologie
Din slavă (veche) 'disprețui' sau format de la 'dispreț' + sufixul '-ui', după modelul altor verbe.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'di', nu 'disprețui' cu 'z' (greșit: dizprețui). Atenție la diacritice: 'disprețui' cu 'ț' și 'â'.