apostrofaverb
a-pos-tro-fa
Definiții
verb tranzitiv
1a se adresa cuiva cu vorbe aspre sau mustrătoare; a certa, a dojeni
„Profesorul l-a apostrofat pe elev pentru că nu își făcuse tema."
verb tranzitiv
2a chema pe cineva, adresându-i-se direct, pentru a-i atrage atenția
„L-a apostrofat pe stradă ca să îi dea cheile uitate."
Gramatică
verb de conjugarea I, cu sufix -ez la prezent: eu apostrofez, tu apostrofezi, el apostrofează; participiul: apostrofat
Expresii și locuțiuni
a apostrofa pe cineva — a-i adresa cuvinte aspre, a-l certa
Etimologie
din franceză apostropher, latină apostrophare, greacă apostrophein
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu cu 'ph'. Atenție la diacritice: apostrofa (verb), nu apostrofă (substantiv).